Clipe furate

Tuturor ni s-a întâmplat să furăm clipe din viaţa celorlalţi şi chiar din a noastră spunându-ne că merită. Alţii ne-au furat parcă în joacă clipe din viaţa noastră, dându-ne în schimb impresia că viaţa lor le-a devenit mai bogată. Am fost în viaţa noastră trişti şi am fi vrut să dureze clipe, iar alteori am simţit fericirea câteva clipe şi am fi vrut să dureze o veşnicie. Au fost clipe în viaţa noastră când ne-am simţit singuri şi am fi vrut să furăm zâmbete, înţelegere şi tandreţe de la cei care erau prea departe de noi. Aşa am învăţat cum cea mai rea singurătate nu este când eşti singur, ci atunci când eşti un prost tovarăş pentru tine însuţi. Atunci când nu ştii să-ţi furi din timpul acordat atâtor lucruri inutile, ca să-ţi dai clipe de linişte în care să te întâlneşti cu tine. Când nu îţi furi din energia pe care o iroseşti de multe ori fără rost ca să hrăneşti curajul din tine, atunci nu-ţi eşti un bun tovarăş. Când uiţi să lupţi pentru tine, uiţi cine eşti, încotro te îndrepţi, ce vrei de la viaţă şi îţi laşi viaţa în mâinile celor care îţi fură clipe din viaţa ta, pentru a te convinge că ei ştiu mai bine decât tine ce vrei de la viaţă. Când nu lupţi pentru ce gândeşti, pentru ce simţi şi pentru ce eşti, te pierzi în mulţime şi acolo îţi pierzi identitatea printre mulţi alţii cu vieţi furate. Acolo, eşti prizonierul renunţării tale pentru că ai uitat să-ţi reaminteşti că libertatea nu ne este dată. O cucerim, o construim neîncetat prin responsabilizare. Prin acel angajament faţă de noi că luptăm pentru visele noastre, că suntem gardienii propriilor speranţe pe care nu ni le risipim în van, prin decizia de a nu lăsa pe nimeni să ne decidă viitorul şi să ne construiască planuri cu care nu ne identificăm, ne asumăm responsabilitatea de trăi onest cu noi, de fi liberi şi tovarăşi loiali pentru noi. Aşa vom simţi că trăim vieţi câştigate şi nu ne vom mullţumi cu clipe furate pentru a simţi că ne trăim pe noi. Când în viaţa ta ai simţit cum clipele furate de alţii ţi-au răpit libertatea de a-ţi trăi viaţa?

Numai gânduri bune!
Aveţi grijă de voi şi de toţi cei dragi vouă!


Aniela MINU
Psiholog clinician - Psihoterapeut
http://anielaminu.blogspot.com

Jocul cu cuvintele

Vorbim atât de des în ziua de azi, în atât de diferite feluri încât ne vine greu să tăcem, să ascultăm, să facem loc simţirii, pentru ca în relaţiile noastre să nu ne mai împotmolim în cuvinte. Vorbim multe uneori, fără să spunem mare lucru, iar alteori, prin cuvinte puţine reuşim să lăsăm urme de neşters. Învăţăm să vorbim în joacă şi facem o joacă din a vorbi cu ceilalţi, fără să ne dăm seama că uneori acest lucru ne poate costa mult. Ne jucăm cu cuvintele atunci când, din răutate sau invidie, rănim sentimentele celorlalţi cu vorbe spuse într-o doară. Putem să ne luăm înapoi multe, niciodată nu putem lua înapoi cuvintele spuse, de aceea ar fi bine să ştim să vorbim mai puţin şi să observăm mai mult. Spunem în joacă cuvinte grele acoperindu-ne cu scuza că glumim şi nu băgăm în seamă suferinţa celor care plâng în tăcere. Nu vedem că ignoranţa noastră lasă în urmă suflete rănite, de aceea ar fi mai bine să aruncăm mai puţin cu cuvinte şi să ascultăm mai mult înainte de a da verdicte nedrepte. Sub influenţa propriilor emoţii ni se întâmplă să scăpăm controlul unor cuvinte pe care apoi ajungem să le regretăm ca pe nişte slăbiciuni care ne-au costat relaţii, prietenii, oameni dragi care s-au îndepărtat de noi pentru că am ştiut să ne folosim cuvintele doar pentru a biciui, nu şi pentru a alina.
Folosim cuvinte pentru a otrăvi sau pentru a vindeca. Dincolo de cuvinte însă, lăsăm să se deschidă lumi nebănuite în care regăsim sensurile pierdute în jocul
comunicării dintre noi. Mă întreb, cât de greu ne poate fi să alegem cu grijă cuvintele pe care le adresăm. Cât de mult ar putea însemna un compliment sincer, un ,,Bună dimineaţa!”, ,,Mulţumesc!”, ,,Te iubesc!” spus din inimă mai
des decât expresiile care ne schimonosesc faţa când le rostim? Ce ne
costă să vorbim frumos, să spunem ce vedem plăcut la celălalt, să-i aducem cuvinte de apreciere când le merită şi de încurajare când nu îşi mai găseşte resursele? Cu o vorbă putem schimba o viaţă şi nu ştim când este ocazia
aceasta, nici sensul în care o va face. Ai grijă la cuvintele cu care te joci!
Dacă nu le foloseşti cu înţelepciune, mai bine lasă tăcerea să vorbească
în locul tău! 

Numai gânduri bune! 
Aveţi grijă de voi şi de toţi cei dragi vouă!

Aniela MINU
Psiholog clinician - Psihoterapeut
http://anielaminu.blogspot.com

VIAŢA NI SE ÎNTÂMPLĂ!

Ne mai desparte un pas de intrarea într-un an nou, la care sperăm să fie cel puţin la fel de bun dacă nu mult mai bun decât cel pe care îl lăsăm în amintire. Firesc într-un astfel de moment ni se pare să ne gândim cu ce ne-am ales în urma experienţelor trăite şi să ne conturăm proiectele la care visăm pentru următorul an. Ce descoperim? Ce lăsăm în urmă? Cât de greu ne e să ne despărţim de trecut? Cât de neliniştiţi privim spre ce ne aşteaptă? Ce am învăţat din ce mi s-a întâmplat? Eu am învăţat să trăiesc! Am învăţat că viaţa ni se întâmplă în fiecare zi şi că depinde de mine dacă aleg să mă bucur trăind sau să trăiesc ca să mă întristez, să mă neliniştesc sau să fug. Am învăţat că sunt responsabilă de trăirile mele şi că depinde de mine ce aleg să fac cu ele. Am ales să le exprim fără să pretind celorlalţi să fie de acord cu mine. Toţi avem libertatea să ne alegem viaţa! Am învăţat că nu se opreşte lumea în loc dacă eu sufăr şi nici nu pică cerul pe mine dacă încerc să-mi înfrunt temerile. Am învăţat că lumea nu e un loc perfect dar e minunat să o descoperi cu curiozitatea mereu trează de a o vedea aşa inedită. Am învăţat că oamenii sunt diferiţi şi au dreptul să gândească, să simtă şi să se poarte cum aleg ei nu cum mă aştept eu, de aceea, dezamăgirea e emoţia mea, îmi aparţine. Am învăţat că e de mare ajutor să găsesc soluţii şi să nu amân să iau decizii. Viaţa curge şi e frumos să îi ţii pasul cu îndrăzneală. Am învăţat că multe în jur sunt doar aparenţe în spatele cărora se pot ascunde minuni dacă îţi dai ocazia să le descoperi. Am învăţat că e important să te accepţi aşa cum esti şi să te placi tu întâi ca apoi să aştepţi să vadă asta şi ceilalţi. Dacă nu te împaci cu tine, dacă nu trăieşti autentic şi în echilibru cu tine, nu îţi trăieşti viaţa ta. Am descoperit că e mai simplu să cred decât să mă îndoiesc, să iubesc decât să duşmănesc, să fiu bucuroasă decât să mă întristez, să exisţ să fiu, să simt decât să nu fac toate astea. Am învăţat că viaţa ni se întâmplă tuturor şi depinde de noi cum alegem să o trăim!

Sărbători minunate vă doresc!
Numai gânduri bune!
Aveţi grijă de voi!

Aniela MINU
Psiholog clinician - Psihoterapeut

Cabinet:
SIBIU Str. Banatului Nr. 16
0741 35 36 50
e-mail: anielaminu (@) yahoo.com
http://anielaminu.blogspot.com/